ESMO - Ghiduri pentru pacienti

Faceti click AICI pentru Ghidurile pentru Pacienti elaborate de Societatea Europeana a Medicilor Oncologi

Detectarea precoce a cancerului mamar

Care sunt cauzele cancerului mamar?

Cancerul mamar are o frecventa foarte mare in Romania si in Judetul Bihor. Se estimeaza ca o femeie din 10 poate fi diagnosticata cu cancer mamar de-a lungul vietii.

Pentru detectarea precoce a cancerului mamar sunt necesare urmatoarele:

  • efectuarea corecta a tehnicii de autopalpare a sanilor de catre fiecare femeie lunar de la varsta de 20 de ani ( vezi detailat mai departe)
  • efectuarea unei consultatii la medicul de familie care sa vizeze sfera mamara odata pe an
  • efectuarea ecografiei mamare o data la 2 ani intre 20 si 39 de ani
  • efectuarea mamografiei o data la 2 ani dupa varsta de 40 de ani

Semnele si simptomele cancerului mamar

Urmatoarele semne sunt relevante pentru cancerul mamar:

  • palparea unui nodul mamar ferm
  • roseata la piele
  • retractie la pielea sanului
  • retractia mamelonului
  • secretie mamelonara unilaterala
  • aparitia unui nodul in axila
  • aparitia unei formatiuni cutanate, exulcerate

Trebuie sa mentionam ca aceste semne apar intr-o faza avansata a bolii. Din acest motiv pentru detectarea cancerului mamar este necesara efectuarea mamografiei.

In tara noastra screening national pentru detectarea cancerului mamar inca nu exista. Dar mamografia se poate efectua la fiecare doi ani si in afara prezentei semnelor si simptomelor bolii.

Cancerul mamar care este detectat prin screening mamografic este in faza incipienta si sansele de vindecare sunt mari.

Mesajul nostru cel mai important este ca frica de a nu se prezenta la medic nu rezolva problema, ci numai intarzie punerea diagnosticului si agraveaza situatia, scurtand supravietuirea pacientelor.

In afara de cancerul mamar la nivelul sanului pot sa apara si afectiuni asa zise benigne cum ar fi : chistul mamar, fibroadenoamele mamare, secretiile mamare bilaterale si durerea care apare unilateral sau bilateral localizat sau difuz.

Afectiunile mamare benigne au o caracteristica comuna: nu dau metastaze in regiunea axilara sau la distanta, deci nu pericliteaza viata pacientei. Tratamentul afectiunilor mamare benigne este fie chirurgical fie medicamentos.

Diagnosticul cancerului mamar de face prin examen clinic local, completate cu ecografie mamara, mamografie bilaterala si biopsie. Pe langa triada diagnostica se exploreaza si ficatul, sistemul osos, plamanii, pentru a exclude prezenta metastazelor la distanta.

Tehnica autopalparii sanului

Palparea este recomandat sa fie efectuata lunar de la varsta de 20 de ani. Femeile care au menstruatie sa efectueze palparea in a 4 a zi a ciclului, iar cele in menopauza sa efectueze palparea in aceasi zi a lunii.

Autopalparea sanilor se incepe cu o inspectie la care ne intereseaza: simetria sanilor, prezenta retractiilor atat la nivelul sanilor cat si la nivelul mameloanelor, aparitia rosetei pielii, nodulilor , ulceratiilor. Apoi sanul drept este examinat cu mana stanga si cel sang cu mana dreapta.

Palparea trebuie sa vizeze tot sanul si periferia acestuia, fiind recomandabil sa nu ramana nici o zona nepalpata, incluzand si regiunea axilara.

In cazul in care se observa modificari pasul urmator este consultatia la medicul de familie.


Dr. Edina Morvay-Szabo
Medic radioterapeut, oncolog, radiolog

Data publicarii: 3 martie 2014

Cancerul bronhopulmonar (informare dupa ghid ESMO)

Care sunt cauzele cancerului pulmonar?

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent cancer; la barbati este pe primul loc. Cauzele principale sunt fumatul, noxele profesionale si predispozitie genetica.

Ce este cancerul bronhopulmonare fara celule mici?

Cancerul bronho-pulmonar fara celule mici este un grup de cancere pulmonare a caror particularitate la examinarea microscopica este aspectul celulelor, mai mari, in contrast cu cancerul bronhopulmonare cu cellule mici, un alt grup distinct de cancere bronhopulmonare. Diferenta intre cele doua mari grupe de cancere pulmonare: cancerele pulmonare cu celule mici si cancere pulmonare fara celule mici nu sunt numai legate de aspectul celulelor, ci si din punctul de vedere al etiologiei, evolutiei, prognosticului, ci si al raspunsului la diferite tipuri de tratament.

Principalele 3 tipuri de cancere fara celule mici sunt: carcinomul cu celule scuoamoase (epidermoid), adenocarcinomul si carcinomul cu celule mari, care difera ca mecanism de producere, particularitati de evolutie si particularitati moleculare, cu tratament diferit.

Cum poate fi suspectat si diagnosticat un cancer bronhopulmonar?

Cancerul pulmonar poate fi suspecat pe baza urmatoarelor simptome: tuse persistenta, cresterea productiei de sputa, uneori sange in sputa, dureri toracice, astenie, pneumonii recurente, raguseala persistenta si progresiva, dificultati in respiratie (dispnee). Pentru toate aceste situatii examinarile radiologice sunt obligatorii. Radiografia evidentiaza tumora la nivel pulmonar, iar tomografia computerizata a toracelui si abdomenului superior stabilesc extensia bolii, adica stadiul bolii. Pentru cancerele cu celule mici se indica si tomografie sau rezonanta magnetica a creierului, data fiind frecventa mare a metastazelor cerebrale inca de la debut.

Biopsia este metoda prin care se obtine o mica parte de tesut din tumora, pentru examinarea sa microscopica, cu stabilirea diagnosticului si tipului de cancer pulmonar. Acest lucru este astazi foarte important, intrucat tratamentul depinde de tipul de cancer. In cazul cancerului pumonar fara celule mici, examinarea microscopica trebuie completata cu testare imunohistochimica si genetica, pentru a putea rafina si mai mult tratamentul, existand posibilitati de a da tratament personalizat, in functie de modificarile evidentiate. Biopsia se obtine prin bronhoscopie (axaminarea endoscopica a bronsiilor) sau, daca tumora nu poate fi abordata asa, se face abordare transtoracica, chirurgicala.

Cum se trateaza cancerul pulmonar?

Tratamentul depinde de stadiul bolii.

  • Stadiul I si II sunt cancere pulmonare incipiente
  • Extirparea tumorii si a ganglionilor din regiune este foarte importanta in obtinerea vindecarii. Chimioterapia si radioterapia dupa chirurgie se face doar in anumite situatii. Prezentarea la un oncolog sau intr-o comisie de indicatii terapeutice este obligatorie in stabilirea necesitatii efectuarii chimioterapiei si a radioterapiei. In cazul in care se apreciaza ca pacientul nu ar suporta chirurgia, se poate face radioterapie exclusiv, dar cu rezultate mai proste decat chirurgia.

  • Stadiul III sunt cancere pulmonare avansate, mari, care invadeaza si alte tesuturi din mediastin sau au ganglionii din regiune (ganglionii regionali).
  • Unele sunt potential operabile, iar decizia de a integra chirurgia in planul de tratament (dupa chimioterapie, facuta si cu scopul de a reduce tumora si a favoriza astfel extirparea ei) presupune o colaborare intre chirurg, oncolog si radioterapeut. Majoritatea sunt inoperabile, iar tratamentul consta din chimioterapie si radioterapie, de preferinta concomitent – rezultate mai bune. Chimioterapia este indicata la toti pacientii care pot sa o tolereze.

  • Stadiul IV sunt cancerele pulmonare care se extind in alta parte, la distanta de plamanul in care au aparut: glande suprarenale, ficat, oase, plamanul celalalt, creier
  • 1) cancerele cu celule mici sunt (75%) in stadiul IV. Tratamentul consta in chimioterapie si radioterapie cerebrala
    2) cancerele fara celule mici
     - carcinoamele scuoamoase: chimioterapie (4 – 6 cicluri)
     - carcinoamele nescuoamoase (adenocarcinoame, carcinoame cu celule mari): trebuie examinate genetic si imunohistochimic
      a) daca sunt prezente mutatii pe gena EGFR: Tratament molecular anti-EGFR
      b) daca tumora este ALK + : tratament molecular anti-ALK
      c) daca tumora este fara modificari genice si fara modificari ALK se face chimioterapie. Asocierea tratamentului molecular care inhiba formarea de neovase este o strategie terapeutica. Alegerea unei chimioterapii cu toxicitate redusa, de intretinere, cum ar fi Pemetrexed, este o alta strategie terapeutica.

    Raspunsul la tratament se face prin examen clinic si Tomografie Computerizata la 3 luni. Controalele dupa tratament se fac la 3 – 4 luni.


Dr. Simona Mihutiu
Medic primar oncologie medicala

Data publicarii: 27 Februarie 2014

Melanomul malign • prezentare generala

Melanomul malign reprezinta forma cea mai agresiva si imprevizibila dintre tumorile cutanate. Melanocitele sunt celule pigmentare care deriva din celule crestei neurale.

Incidenta in functie de regiunea geografica

  • 3-5/100000/an in tarile Mediteraneene
  • 12-20/100000/an in tarile Nordice
  • rar la copii, incidenta crescuta in jurul varstei de 55 ani
  • raport barbati:femei=1:1
  • frecventa crescuta la rasa alba, rar apare la rasa neagra

Rata mortalitatii

  • 2/100000/an la femei
  • 3/100000/an la barbati

Factori de risc

  • expunerea solara la RUV-B
  • varsta tinara
  • persoane cu ten palid, par blond, ochi albastri
  • factori ereditari - cca 10% - MM familiale cu transmitere AD
  • sd nevului atipic - displazic AD
  • nevii pigmentari - cca 70% apar pe nevi preexistenti

Istoria naturala

  • in majoritatea cazurilor debutul apare la nivelul nevilor pigmentari preexistenti
  • 2 faze de crestere:
    • orizontala - din aproape in aproape la suprafata tegument
    • verticala, de invazie in profunzime a dermului cu prognostic rezervat
  • exista o corelatie directa intre indicele Breslow=grosimea tum in mm si indicele Clark=profunzimea invaziei
    1. Diseminare limfatica in ggl regionali dar exista posibilitatea diseminarii limfati ceregionale prin invazie locala
    - metastaze satelite sau in tranzit=noduli de permeatie
    - metastaze sarite de ggl regionali=skip metastases
    2. Diseminare hematogena cu predilectie in plaman, ficat si SNC dar pot apare in orice organ

Simptomatologie

  • modificari ale unui nev preexistent
  • prurit
  • sangerare
  • crestere in dimensiuni
  • modificare de culoare

Diagnostic

  • Examinarea tegumentului si a regiunilor ggl
    • modificarea unui nev pigmentar preexistent
    • aparitia de leziuni cutanate noi
    • leziuni suspecte - regula ABCDE
     A - asimmetrie - lez asimetrica
     B - border - margini neregulate
     C - colour - culoare neomogena, brun maronie cu zone depigmentate
     D - dimension - dimensiune
     E - elevation - crestere > 1cm
  • Examen dermatoscopic - imbunatateste acuratetea diagnostica
  • Biopsie excizionala - examinarea HP interpretata de anatomopatolog cu experienta
    • indice Breslow - grosime in mm
    • indice Clark niv I-V - nivel de invazie
    • prezenta ulceratiei
    • prezenta infiltrat limfocitar
    • indice mitotic
    • nr ggl invadati tumorali
    • statusul marginilor de rezectie - poz sau neg
  • crestere in dimensiuni
  • modificare de culoare

Indicatii terapeutice

  • Stadiu 0 in situ - excizie chirurgicala cu margini de rezectie de 0.5cm. In functie de:
    • T-T1<1mm - excizie chirurgicala radicala cu margini de rezectie de 1 cm
    • T2=1-2mm - excizie chirurgicala cu margini de rezectie de 1-2 cm
    • T3=2-4mm - excizie chirurgicala radical larga cu margini de rezectie de 2 cm
    • T4>4mm - idem T3
    Imunoterapia adjuvanta cu IFN alfa duce la o prelungire semnificativa a supravietuirii fara semne de boala.
  • Stadiul IV - boala metastatica
    • adm de citostatice; dacarbazina high doses in prima linie, taxol - carboplatin, temodal, agenti terapeutici noi: vemurafenib si ipilimumab
    • in cazul metastazelor simptomatice - os, cerebral se face RTE paliativa
    • pt metastazele izolate din plaman, os, creier, tract gastrointestinal se face rezectie chirugicala paliativa

Toxicitatea chimioterapiei

  • Hematologica (anemie, leucopenia, trombocitopenie)
  • Digestiva (greata, varsaturi, diaree)
  • Neurologica (parestezii)

Urmarire post-terapeutica

  • Pacientul instruit sa evite expunerile la soare si la RUV
  • Folosirea cremelor de protectie cu FPS mare
  • Educarea pacientului pentru autoexaminarea tegumentului 1x/luna
  • Consult dermatologic - dermatoscopie de medicul specialist in cazul leziunilor suspecte
  • Membrii familiei risc crescut de MM
  • Un al doilea MM se dezvolta la 8% din pacientii cu MM in 2 ani de la diagnosticul initial
  • Pacientii cu MM au risc crescut pentru alte tumori cutanate
  • Analize de sange de rutina nu sunt recomandate
  • Evaluari imagistice doar in functie de semne/simptome (eco abdomen, Rx torace)
  • Stadiile IA-IIA, control la 3-6 luni in primii 2 ani, apoi 3-12 luni pentru urmatorii 3 ani, apoi anual
  • Pentru pacientii high risk(IIB,IV) evaluari imagistice Rx torace/ CT/PETCT/RMN cerebral

Sanda Bancos
Medic specialist oncologie medicala

Data publicarii: 22 februarie 2014

Durerea in cancer • brosura informativa

Educatie sanitara in populatia generala

Pacienţii bolnavi de cancer suferă frecvent de durere. Adeseori ei se tem că durerea nu va putea fi controlată, iar unii medici cred de asemenea că în majoritatea cazurilor nu se poate obţine un control eficient al durerii. Totuşi, în ultimii ani, îmbunătăţiri majore au fost făcute în terapia durerii asociate cancerului, precum și în legislația ce reglementează acest domeniu. Un control satisfăcător al durerii poate fi acum realizat pentru aproape toţi bolnavii, folosind medicamente şi tratamente care sunt disponibile. Alianța Națională pentru Îngrijiri Paliative (ANIP), Centrul Național de Educație în Îngrijiri Paliative, Fundația Hospice ,,Casa Speranței” Brașov și Asociația ,,Educație pentru Sănătate” (EDUSAN) și-au propus editarea unei broșuri informaționale prin care să prezinte modalitățile de combatere eficientă a durerii din boala neoplazică. Cu sprijinul larg al specialiștilor ne dorim mentinerea unui nivel optim de analgezie prin informarea atât a pacientului cât și a aparținătorilor despre modalitățile prin care durerea poate fi ținută sub control. Speranţa este ca toţi pacienţii cu cancer să beneficieze de un tratament eficace al durerii lor, putându-se bucura de o mai bună calitate a vieţii ... CONTINUARE


Centrul National de Educatie in Ingrijiri Paliative Brasov
Alianta Natională pentru Ingrijiri Paliative (ANIP)
Asociatia "Educatie pentru Sanatate" (EDUSAN)
Fundatia Hospice "Casa Sperantei" Brasov

Data publicarii: 21 februarie 2014

Tipuri de cancere • generalitati

Brosura informativa

Factori de risc, preventie, simtome, investigatii... CONTINUARE


Aniela Platona
Spital Clinic Municipal Gavril Curteanu Oradea, centrul Oncologic

Data publicarii: 21 februarie 2014

Cum sa oferi suport psiho-emotional unui pacient cu cancer

Diagnosticul de cancer ramane unul devastant din punct de vedere psiho-emotional. Fiecare dintre noi avem in jurul nostru un pacient cu acest diagnostic, cineva foarte apropiat, o ruda, un vecin, un coleg de seviciu. Comunicarea cu acesta nu este una facila; ne intrebam adesea ce putem face intr-o astfel de situatie, cat ar trebui sa ne implicam fara a deveni intruzivi, cum sa comunicam, cum putem il ajuta?

Iata cateva recomandari:
  • Arata-ti disponibilitatea! Lasa-l sa stie ca esti acolo pentru el, da-i telefon periodic, cere-i permisiunea sa-l vizitezi, intreaba-l ce poti face pentru el, ce fel de ajutor poti sa-i oferi. Dupa ce au trecut prin experienta unei boli oncologice multe persoane spun ca au vazut cine le este intr-adevar prieten.
  • Asculta-l! Fii atent la nevoile lui, la ingrijorarile sale, permite-i sa fie trist; in acest context, emotiile negative sunt firesti;
  • Fii folositor! Pe langa nevoile emotionale, un pacient cu cancer trebuie sa-si rezolve si aspectele practice ale vietii. Poti sa gatesti pentru el in zilele cu chimioterapie, sa-i platesti facturile, sa-l conduci cu masina la spital, sa-i ridici copiii de la scoala, sa-l ajuti cu animalele de casa, sa-i faci cumparaturile;
  • Ajuta-l sa intre in conact cu oameni cu experiente similare! Ai grija ca ei sa fie oameni pozitivi, stabili emotional si suportivi.
  • Fii atent cand are nevoie de spatiu! Boala oncologica in sine dar si tratamentele pot fi obositoare. Pacientii au o nevoie mai mare de odihna si cateodata doresc sa fie singuri sau doar cu cei foarte apropiati (partener, copii). Respecta aceasta dorinta!
  • Comunica deschis, sincer, onest! Pacientii oncologici isi cunosc de regula diagnosticul asa ca nu te ascunde dupa deget atunci cand doreste sa vorbeasca despre boala, nu susoti cu familia in incaperea alaturata. Comunica autentic si asta va consolida relatia voastra, dandu-i incredere.
  • Incurajeaza-l! Sunt cateva momente cheie cand bolnavul oncologic are nevoie de incurajari: cand asteapta rezultatul unor evaluari, inainte de interventia chirurgicala, inainte si pe parcursul chimioterapiei si iradierii, in faza terminala. Incurajeaza-l sa fie activ si independent cat mai mult timp posibil. Asa il vei ajuta sa-si creasca increderea si autostima;
  • Angajeaza-l in activitati pozitive! Puteti sa va uitati impreuna la un film, sa-i citesti dintr-o carte, sa va plimbati. Foloseste simtul umorului intr-o maniera potrivita si nu te sfii sa exprimi emotii pozitive;
  • Asteapta-te sa fie dificil! Sa insotesti emotional si practic un bolnav oncologic este o treaba dificila. Poti sa te simti impovarat emotional, trist, anxios, infricosat. Poti sa fii supraincarcat cu sarcini auto-asumate;
  • Cauta ajutor psihologic! Poti sa oferi un suport de calitate cand esti tu insuti intr-o stare emotionala buna. Daca experienta oncologica a celui apropiat te apasa prea tare, nu astepta sa apara reactii emotionale ample. Un psiholog speciazat in psiho-oncologie te poate consilia si ajuta sa faci fata cat mai bine situatiei.

Corina Lupau
Psiholog clinician principal
Specialist in psiho-oncologie

Data publicarii: 26 ianuarie 2014

Cancerul de prostata - informatii pentru pacient

Ce este prostata?

Prostata este o glanda de marimea unei nuci situata sub vezica urinara (numai la barbati), parte din sistemul reproductiv care produce majoritatea lichidului din care este alcatuita sperma.

Ce este cancerul de prostata?

Cresterea anormala a celulelor prostatei poate fi benigna (adenom) sau maligna (cancer). Cancerul de prostata poate ameninta viata, poate fi indepartat, dar uneori reapare, pot invada tesuturile din jur sau se pot raspandi in alte locuri din corp (metastaze). Cancerul de prostata (CP) este cel mai diagnosticat cancer la barbat, a treia cauza de deces prin cancer, incidenta in Romania este de 30,6/100.000, mortalitatea de 16.58/100.000. In judetul Bihor diagnosticam aproximativ 200 cazuri noi pe an.

Factori de risc

Grupa de varsta cea mai afectata este > 70 ani, insa poate sa apara si la varste mult mai tinere. 10% sunt cancere ereditare. Incidenta este asociata cu alimente bogate in grasimi, cu fumatul, insa se cunosc cativa factori protectori ca vitamina D, beta carotenul, vitamina E, seleniul, inhibitorii de 5-alfa-reductaza. Exercitiile fizice regulate si evitarea obezitatii reduc riscul aparitiei acestei boli.

Diagnostic

Cancerul de prostata este unul dintre cancerele pentru care avem la dispozitie un screening eficient (detectare precoce), clasic peste 50 ani, sau la 40 ani la un pacient cu antecedente eredocolaterale - rude de grad 1 sau 2 cu cancer de prostata. Acest sreeening consta din tuseu rectal (examinarea prostatei manual de catre medic prin rect + PSA (o analiza simpla de sange). Diagnosticul cancerului de prostata se face clinic, imagistic (radiografii, ecografii, rezonanta magnetica nucleara, computer tomograf, scintigrafie osoasa), marker tumoral (PSA), examen histopatologic (biopia prostatei).

Cele mai frecvente simptome

Urinare cu dificultate, nevoia de a urina des, nevoia de a urina mult noaptea, jet urinar slab, senzatie de durere in timpul urinarii, probleme cu erectia, sange in urina sau sperma, dureri frecvente in partea inferioara a spatelui, soldului sau coapselor.

Tratament

In arsenalul terapeutic intra chirurgia, radioterapia, crioterapia, hormonoterapia, chimioterapia, tratamente noi in faza de cercetare. In fazele incipiente ale bolii vindecarea completa este obtinuta in cele mai multe cazuri, insa si stadiul IV cu metastaze este foarte bine controlat cu tratamentele actuale asigurand o prelungire a vietii pacientului, uneori chiar pana la 5-10 ani si nu in ultimul rand o calitate a vietii nemodificata. Cel mai important lucru este sa recunoastem boala in fazele de inceput, sa efectuam controalele periodice la medic, sa se efectueze screeningul cancerului de prostata, si sa ne adresam medicului de familie, urologului sau chiar oncologului. Solicitati parerea oncologului in toate cazurile in care ati fost diagnosticat cu cancer de prostata pentru decizia terapeutica cea mai potrivita, in functie de stadiul si factorii de risc ai bolii, comorbiditati.


Szilard Bereczki
Spital Clinic Municipal Gavril Curteanu Oradea, centrul Oncologic

Data publicarii: 24 ianuarie 2014

Toxicitatea tratamentului citostatic

Ce este chimioterapia si ce scop are?

Tratamentul citostatic, cu chimioterapie, este un tratament de baza in oncologie. Tratamentul in cancer este complex, incluzand chirurgia, chimioterapia si radioterapia. Un singur tip de tratament (numai chirurgie sau numai chimioterapie sau numai radioterapie) este, in majoritatea cazurilor insuficient. Este si motivul pentru care un pacient, atunci cand s-a pus un diagnostic de cancer, trebuie sa se adreseze oncologului din clinica de oncologie cea mai apropiata.

Chimioterapia are ca scop scaderea riscului de metastazare la distanta de tumora primara sau distrugerea metastazelor, in cazul in care au aparut, pentru obtinerea curabilitatii sau cresterea supravietuirii, in functie de situatie.

Chimioterapia nu este lipsita de efecte secundare. Eficienta si toxicitatea tratamentului trebuiesc cunoscute de catre pacient.

Perioada cat efectueaza tratament citostatic este dificila pentru bolnavi, dar majoritatea efectelor secundare pot fi azi prevenite si/sau tratate cu succes, daca sunt cunoscute. In toata aceasta perioada e nevoie de o comunicare buna medic-pacient, suport psihologic si familial. Aparitia tratamentelor mai putin toxice, unele intrate in panoplia terapeutica, este o preocupare continua a cercetatorilor.

Care sunt efectele secundare, cum le putem preveni si trata?

Majoritatea pacientilor sunt speriati de efectele secundare posibile ale tratamentului. Daca acestea sunt cunoscute de pacient, ca si posibilitatile de preventie si tratament, riscurile unor efecte severe scade. Aparitia efectelor secundare depinde de tipul de citostatic si doza acestuia, dar prezinta o variabilitate individuala.

Efectele secundare sunt:
  • acute – cele care apar in perioada de tratament si
  • tardive – dupa o perioada mai lunga de tratament

Efectele secundare sunt gradate progresiv, în funcţie de severitate: de la grad 0 (lipsa toxicitatii) până la grad 4 (toxicitatea cea mai severa).

Toxicitatea hematologică

Apare mai ales la mijlocul intervalului dintre doua administrari succesive ale chimioterapicelor.

  • Leucopenia şi neutropenia - scaderea leucocitelor si a neutrofilelor, cu risc de apariţie a unor infecţii severe.
    SFAT: daca pacientul la care s-a administrat tratament citostatic prezinta febra si/sau o stare generala mai proasta decat in zilele anterioare se prezinta de urgenta la oncologul curant pentru prelevarea hemogramei si tratament antibiotic. In caz de leucopenie, tratamentul antibiotic trebuie inceput in primele 24 de ore. In cazul in care nu poate in 24 de ore sa ajunga, pacientul e sfatuit sa inceapa un tratament antibiotic cu spectru larg: amoxicilina, cefalosporina si sa se prezinte in cel mai scurt timp posibil la oncolog. Exista si posibilitate de preventie cu factori de crestere ai leucocitelor si neutrofilelor.
  • Trombocitopenia – scaderea trombocitelor, are risc hemoragic. Scăderile cele mai pronunţate sunt în nadir, aproximativ la mijlocul intervalului dintre cicluri.
    SFAT: daca pacientul la care s-a administrat tratament citostatic prezinta brusc o stare generala proasta, cu astenie, sangerari, echimoze (vanatai) sau purpura (micute pete rosietice pe piele), se va prezenta de urgenta la oncologul curant. Tratamentul consta in transfuzii de masa trombocitara si hemostatice.
  • Anemia apare in nadir, aproximativ la mijlocul intervalului dintre cicluri si se manifesta prin astenie, paloare, ameteli.
    SFAT: Daca apar aceste simptome, pacientul se va adresa medicului curant. Tratamentul consta in transfuzii de masa eritrocitara. Preventia, acolo unde nu exista contraindicatii, se face cu epoietine.

Toxicitatea digestivă

Apare ca urmare a acţiunii citostaticului asupra celulelor mucoaselor digestive şi apare mai rapid decât toxicitatea hematologică, uzual în primele 1 - 3 zile post-administrare. Tipul şi severitatea simptomelor şi semnelor diferă în funcţie de segmentul digestiv afectat, tipul şi doza agentului citostatic, comorbiditati.

  • Greţurile si varsaturile sunt astazi prevenite si tratate eficient, in ziua administrarii si 3 – 4 zile dupa sau la nevoie, cu ondansetron, granisetron, palomosetron. Pentru citostaticele cu potential emetic crescut recomandam Aprepitant profilactic, actual, cel mai bun antiemetic in uz. Metoclopramidul poate fi folosit pentru citostatice cu potential emetic slab. Unele persoane dezvolta emeza anticipatorie, psiho-indusa, cu mecanism refex (varsaturi la vederea perfuziei, a incaperii, etc.), situatie in care asocierea antiemeticelor cu sedative poate fi benefica.
    SFAT: asigurati-va ca aveti medicatia antiemetica, respectati prescriptia, beti multe lichide, iar in caz de varsaturi frecvente, de neoprit, va prezentati la oncologul curant.
  • Stomatita se manifestă prin ulceraţii mucoase.
    SFAT: informati medicul curant.
  • Tulburările de tranzit: constipaţia sau diareea, depind de tipul de citostatice - unele citostatice având nevoie de administrarea profilactică pentru profilaxia sindromului diareic sever, de tip Immodium.
    SFAT: In caz de constipatie folositi Duphalac. Daca constipatia e rebela informati oncologul curant. In caz de diaree recomandam Immodium 2 tb dupa fiecare scaun diareic si hidratare buna: beti minim 2 litri de lichide pe zi. Daca diareea e apoasa, rebela, prezentati-va la medic.

Toxicitatea hepatică

Este diversă, de la modificări enzimatice până la necroze (rar) şi fibroze hepatice. Monitorizarea testelor biochimice hepatice şi cuantificarea în funcţie de severitate sunt necesare pentru ajustarea dozelor administrate.

Toxicitatea cardiacă

Poate avea manifestari clinice variabile: tulburări de ritm, insuficiente cardiace, modificări de fază terminală si infarcte, cresterea valorilor tensionale, în functie de tipul de citostatic - prototipul sunt antraciclinele de tip doxorubicina sau farmorubicina, de dozele cumulative ale acestora şi de afectarea cardiaca preexistenta.
SFAT: la pacientii cunoscuti cu probleme cardiace si la cei care efectueaza citostatice cardiotoxice, controale repetate pe parcursul tratamentului si respectarea prescriptiei acestuia sunt obligatorii.

Toxicitatea reno-urinară

Se poate manifesta la inceput prin creşterea creatininei (Cisplatinul este prototipul agenţilor citostatici nefrotoxici) sau prin hematurie - sange in urina (Ifosfamida este prototipul pentru cistita hemoragica)
SFAT: Se recomanda hidratare foarte buna pentru fortarea diurezei. Beti minim 2 litri de lichide.

Toxicitatea pulmonară

Apare rar şi, de obicei, ca manifestare, depinde de: tipul de agent citostatic, teren iradiat anterior, doza cumulativă şi comorbidităţi.

Toxicitatea neurologică

Poate fi centrala, mai ales in cazul administrarilor intratecale si periferica, la anumite citostatice (prototip Cisplatin, Oxaliplatin, Taxani), manifestandu-se prin parestezii: furnicaturi, scaderea sensibilitatii la nivelul mainilor si picioarelor, dureri la acest nivel sau disestezii laringo-esofagiene, cu senzatie de sufocare.
SFAT: Daca apare o scadere a capacitatii auditive, informati oncologul curant. Feriti-va de frig atat in timpul administrarii acestor tipuri de citostatice, cat si dupa administrare.

Toxicitatea cutanată

Toxicitatea cutanata imbracă mai multe forme:
  • Alopecia este reversibilă şi dependentă de tipul de citostatic şi doza administrată. Prototipul îl reprezintă doxorubicina. Impactul psihologic afectează în unele situaţii complianţa la tratament.
    SFAT: Apelati la suport psihologic daca simtiti ca e necesar! Nu uitati ca este o toxicitate reversibila si ca viata d-voastra este mai presus decat aspectul fizic la un moment dat si finit.
  • Hiperpigmentarea pielii apare la Bleomicina si poate fi ireversibilă
    SFAT: Evitati expunerea la raze ultraviolete!
  • Extravazarea agenţilor citostatici vezicanţi poate conduce la tumefacţii, durere locală, necroză cutanată, fibroză subsecventă. Gravitatea depinde de tipul de citostatic (doxorubicina generează cele mai severe necroze locale) şi doza extravazată. Combaterea se face prin monitorizarea atentă a infuziei.
    SFAT: Daca apare o durere sau tumefactie locala la locul perfuziei – opriti perfuzia imediat si anuntati asistenta. În caz de extravazare, se opreşte fără întârziere administrarea!, se administrază local antidot şi comprese calde sau reci în funcţie de tipul de citostatic:
  • Sindromul mana-picior apare la anumite citostatice (Capecitabina), se manifesta prin roseata mainilor si picioarelor, vezicule, fisuri. Nu este amenintator de viata, dar poate conduce la scaderea dozei sau inlocuirea tratamentului.
  • Sindorom acneiform la nivelul fetei, dar si pe corp apare la inhibitorii de tirozin-kinaza (prototip: Erlotinib), afecteaza imaginea de sine, dar se asociaza cu raspunsul la tratament.
  • Alergia poate imbraca forme moderate, cu reacţii cutanate urticariforme, febră sau bronhospasm, până la severe, cu anafilaxie şi sunt în relaţie cu predispoziţia atopică (alergii cunoscute) a persoanei şi cu tipul de citostatic. Pentru citostaticele cu efecte alergice recunoscute se face profilaxia alergiei obligatoriu. Prototipul îl reprezintă pregatirea antialergică la taxani.
    SFAT: Informati medicul despre alergii cunoscute anterior. Istoricul atopic trebuie cunoscut.

Toxicitatea asupra funcţiei reproductive şi efectele asupra sarcinii

Se manifestă prin amenoree la femei, adesea ireversibilă, precum şi disfuncţie testiculară la bărbat, cu risc de sterilitate, uneori permanentă. Acţiunea asupra fătului poate conduce la malformaţii congenitale dacă embrionul este supus acţiunii citostaticului în primele 10 - 12 săptămâni de sarcină.
SFAT: in cazul in care doriti copii, discutati inainte de inceperea tratamentului cu oncologul si asiguarati-va ca sunteti pe deplin informat privind boala, tratamentul si prognosticul. Se pot lua in discutie prelevarea de sperma, tratamente conservatorii, acolo unde este posibil. Folositi mijloace de contraceptie in perioada de tratament.


Dr. Simona Mihutiu
Medic primar oncologie medicala

Data publicarii: 26 ianuarie 2014